#AgingGracefully,  Viaţă şi gânduri

De 8 Martie să ne amintim de mamele noastre

Să ne amintim, de 8 Martie, de mamele noastre.

De acele femei născute în preajma războiului, care şi-au petrecut adolescenţa şi tinereţea în cea mai cruntă perioadă a regimului comunist.

Care s-au ascuns în gropi pe câmp de teamă că vor fi violate de soldaţii ruşi, care au fost eliminate din şcoli pentru că erau fiice de chiaburi, care au văzut cum munca de-o viaţă a părinţilor lor a fost furată “în numele poporului”.

Femeile acelea care au stat la cozi interminabile pentru un kilogram de carne, care se trezeau iarna în crucea nopţii ca să se aşeze la rând la butelii, care spălau de mână, cărau apă de la fântână şi spărgeau lemne ca bărbaţii.

Mamele noastre care făceau avorturi în secret şi unele dintre ele mureau din cauza asta.

Femeile acelea care munceau de dimineaţa până seara, care călcau zeci de cămăşi şi cearceafuri, spălau tone de vase şi făceau mereu cea mai bună ciorbă.

Mamele noastre nefericite şi pline de frustrări, care ne voiau mereu de nota 10, sperând să-şi trăiască prin noi viaţa furată. Care ne-au bătut şi ne-au mângâiat, ne-au lăudat şi ne-au cicălit, ne-au făcut prăjituri şi zacuscă pentru că doar aşa stiau să ne spună că ne iubesc.

Care ne-au trimis în fiecare săptămână pachete uriaşe cu mâncare în studenţie, ne-au crescut copiii şi ne-au dat sfaturi pe care nu le-am urmat niciodată.

Aceste femei care şi-au lăsat în noi amprenta de neşters, pe care le-am iubit şi le-am urât, cărora am vrut să le demonstrăm că suntem “în stare”. Şi care acum sunt umbre ale femeilor aprige care au fost. Dacă mai sunt.

Să ne amintim, dară, de mamele noastre şi să ne bucurăm că lumea s-a schimbat şi că nu trăim vieţi asemenea lor.

Că dacă n-avem chef să gătim, putem comanda.

Că nu mai trebuie să întindem culmi de rufe în ger, cu degetele bocnă, ci doar să le aruncăm în uscător după ce le scoatem din maşina de spălat.

Că putem coborî iute la parter să luăm 10 ouă, dacă avem nevoie.

Că ne putem îmbrăca oricum vrem şi putem merge oriunde vrem.

Că suntem libere, dacă alegem să fim libere.

Şi atunci când veţi fi tentate să vă plângeţi cât de grea e viaţa voastră gândiţi-vă că dacă v-aţi fi născut cu 25 de ani mai devreme aţi fi trăit viaţa mamelor voastre.

La mulţi ani, dragi prietene! Să ne amintim cu duioşie de mamele noastre şi să nu uitam să ne bucurăm de ceea ce avem, aici şi acum.

Dacă articolul ţi-a plăcut recomandă-l şi prietenelor tale printr-un Share. Iar dacă vrei să afli când postez un nou articol, dă un Follow la pagina mea de Facebook: https://www.facebook.com/shopping.cu.maxine/

2 Comments

  • György Enikő

    De cate ori am auzit de la bunica despre acest lucru sfãşietor despre soldații ruşi😥😥 Cat de trist a fost si aceea perioada şi ce a urmat. Foarte adevarat, trist şi dureros ce ai scris dar e frumos cã faci parte dintre puținele persoane cine nu a uitat acele vremuri. La fel gândesc şi eu. Când noi eram tinere ,aceea perioada a fost ptr noi, femeile un fel de armatã. Sincer eu zic cã ne-a prins bine . Am învãțat ce inseamna sa fii punctual, respectul şi multe altele ceea ce din tinerii de azi lipseşte. Mulțumesc ptr acest articol minunat şi îţi doresc mulți ani frumosi ,o primavara minunata şi sa nu uitãm niciodata de iubitele noastre mame❤❤

    • maxine

      Mulţumesc, Eniko, pentru comentariu. Da, aşa e, tinerii de azi au o viaţă cu totul diferită de a noastră, aşa cum şi a noastră a fost altfel decât a mamelor noastre. E bine că lucrurile se schimbă, doar că n-ar trebui să uităm cum au fost ele în trecut. Nu numai somnul raţiunii naşte monştri ci şi cel al memoriei.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *