Să aveţi, în 2022, o viaţă cu stil!

Ca o reacţie la excesul de festivism din perioada sărbătorilor, am văzut în ultima vreme o mulţime de postări şi articole de sens contrar.

În loc să aştepte cu nerăbdare petrecerea nebună de Revelion şi să debordeze de entuziasm că începe un an nou, autorii acestora erau mai mai degrabă excedaţi de presiunea socială de a se simţi bine cu orice preţ.

Oamenii păreau plictisiţi de ideea că începutul anului ar trebui sărbătorit în vreun fel şi îşi exprimau convingerea că Revelionul e o simplă petrecere, care ar putea fi organizată oricând, cu mai multe şanse de a fi una reuşită.

Ce-i drept, şi pe mine mă uimeşte această dorinţă nestăvilită a oamenilor de a face din Revelion o petrecere “de neuitat”.

Excesul de pregătiri, sumele mari cheltuite pentru petreceri organizate la restaurant, cantităţile uriaşe de măncare şi bautură cumpărate, plus toate clişeele jurnalistice prezente non stop, transformă această perioadă într-una zgomotoasă şi obositoare.

Pe de altă parte, nici nu privesc încheierea anului vechi şi începutul celui nou ca pe ceva banal. Am văzut chiar şi opinii de genul “după o anumită vârstă nu mai e nici o bucurie că a mai trecut un an”.

Eu văd lucrurile puţin altfel.

Desigur, poţi interpreta trecerea unui an ca fiind încă un pas care te apropie de moarte. Dar o poţi privi şi ca pe încă un an pe care l-ai câştigat în faţa morţii.

Poţi privi spre anul care începe cu gândul că, de vreme ce vei mai îmbătrâni niţel, nimic nu are cum să fie mai bine decât în cel care-a trecut. “Nothing improves with age.”

Sau poţi vedea anul cel nou ca un început de proiecte proaspete, ca pe o nouă şansă de a-ţi împlini un vis, sau pur şi simplu de a te bucura de lucrurile mici care fac deliciul vieţii.

De mai bine de 10 ani eu îmi petrec Revelionul mereu acasă, împreună cu soţul meu. Nu simt nevoia să invit pe nimeni altcineva pentru că el este omul alături de care mă simt cel mai bine pe lumea asta.

Ne îmbrăcăm elegant dar comod, punem masa, facem poze, ascultăm muzică, dansăm, cântăm şi râdem mult. Ciocnim un pahar de vin la miezul nopţii apoi ne uităm la filme până dimineaţa.

E o petrecere intimă şi veselă, pe care nu aş schimba-o cu nimic altceva. Dar este o petrecere fiindcă e important pentru mine să celebrez viaţa concentrată în anul care s-a încheiat şi să mă uit cu speranţă către promisiunile celui care începe.

Şi pentru că se cuvine ca la început de an să se facă urări, vă urez şi vouă acelaşi lucru pe care îl doresc pentru mine şi cei pe care-i iubesc.